Adresa: Str.Principală, nr.339, Comuna Dăbâca, 407265

Tel.: 0264-355.973 Fax: 0264-355.951 Email: primariadabaca@yahoo.com
Categorie
De la:
Pana la:
Reseteaza filtrele [x]

Pagini

Descriere Generală

Dăbâca se află în Podișul Someșan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca.
Comuna are în componență satele:
   ♦ Dăbâca
   ♦ Pâglișa
   ♦ Luna de Jos.
Se învecinează:
   ♦ la nord cu comuna Panticeu
   ♦ la sud cu Borșa și Bonțida
   ♦ la vest cu Vultureni
   ♦ iar la est cu comunele Cornești și Iclod.
Teritoriul comunei include în proporție de 90% din suprafața comunei Valea Lonei și, pe o porțiune mai mică, Valea Someșului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) și Dealul Cocoșed (492 m).
 
Localitățile componente ale comunei sunt:

Dăbâca - Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncituă). Odată cu secolul XIII Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka/Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854).
Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. 


Pâglișa - Satul apare menționat documentar în 1306, sub numele de Puklusteluky. De-a lungul timpului a mai fost menționat sub diferite denumiri: Poclustelek (1320), Puklustelek (1348), Poklostheleke (1459), Poklostelke (1461), Poklișe (1733), Piclișe (1850), Puclisea (1854).
Regiunea tufurilor vulcanice zotelifere formate din zoteliți în procent de 25% până la 50% este o atracție pentru cei pasionați de plimbări în natură. Locuitorii din Pâglișa numesc acest loc Peșteră, deoarece la o oarecare înălțime într-un perete de piatră există o gaură, nu foarte mare, ci doar atât cât să poată pătrunde în ea o vulpe, iar această gaură este vizibilă de la distanță și stârnește curiozitatea. Toamna plimbările sunt mai interesante, deoarece în această perioadă se pot culege fructe de pădure care se găsesc din belșug.
Lacul numit și Pescărie, aflat între satul Pâglișa și comuna Dăbâca este așezat într-un loc unde vara se poate face sport (fotbal, tenis de masă), este un loc potrivit pentru camping și aici se poate și pescui.
Clădirile importante din localitate sunt cele ale bisericii (1926), Căminul cultural, magazinul mixt și magazia fostului CAP. Clădirea școlii nu mai existÄă, aceasta s-a dărâmat la câțiva ani după revoluție, de atunci nu s-a mai reparat din lipsă de fonduri, iar copiii de vâstă școlară fac naveta la Școala din Dăbâca.


  

Luna de Jos - Odată cu secolul XIV Luna de Jos apare menționată în documentele timpului - Lona (1315), Loona (1340), Lonay (1348), Lonya (1536), Kendi-Lona (1733), Kendilona (1750), Kendi (1760), Kendi-Lona (1854), Lona (1967)
Cercetările arheologice arată că zona satului Luna de Jos a fost locuită din cele mai vechi timpuri. În zona Doman au fost descoperite urmele unei așezări preistorice; există o altă locație în care s-a descoperit ceramică de tip Hallstatt. În sec. XIX este descoperită o monedă din timpul împăratului Valentinianus III (425-455). Arheologii menționează existența și a unor tumuli de inhumație probabil de origine migratoare. Satul actual a fost înființat de către coloniștii sași, după marea invazie mongolă, cu denumirea "Lone", denumire ce înseamnă în germană cadou, dar, cu trimitere la terenul deosebit de fertil și la anumite scutiri de taxe pe care comunitatea le-a primit în momentul sosirii din zona Salzburg. Sarcina principală a acestei comunități era întreținerea unui punct de semnalizare pe dealul "În vie" în caz de atac al tătarilor. În Evul Mediu, după bătălia de la Mohács, prin refugierea din zona Debrețin a unei mari comunități de maghiari, satul devine sat maghiar, în posesia succesivă a familiilor nobiliare maghiare Thoroczkay, Kendi și Teleki. În denumirile unor locații din zona satului Luna de Jos apar influențe certe germane: zona "Poderei" este o modificare a germanului "Polder", zona "Doman" este o modificare a germanului "dumm", cu referire la un teren agricol argilos, nepotrivit pentru agricultură. În anul 1596 principele Sigismund Batory îi dăruiește lui Mihai Viteazul moșia Lona.


 

21 November 2017
Date fizico-geografice

Clima este una temperată cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de 10°C, cu minime de -30...-32°C și maxime de 39°C. Temperaturile se mențin ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei.
 
Fondul forestier al zonei este alcătuit mai ales din specii de stejari sud-europeni, cer (Quercus cernis) și gârniță (Quercus frainetto) până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul, frasinul, arțarul Țărănesc (Acer tataricum), ulmul. Mai sunt prezente, în proporție mai redusă, plopul, aninul negru, salcia, aninul alb, socul negru, alunul, păducelul, măcieșul.
 
Fauna este compusă din specii cum ar fi pisica sălbatică (Felix silvestris), ciuful de pădure (asia oxus), pițigoiul mare (Parus major), căprioare, vulpi, lupi, mistreți, iepuri etc.
 
Solurile zonei sunt formate mai ales din cernoziomuri argiloiluviale, soluri negre clinohidromorfe, soluri cernoziomoide și în proporție mai redusă alte tipuri de soluri.

21 November 2017
Cultură și învățământ

Educație

Comuna are două unități de învățământ, destinate învățământului primar și gimnazial, cu un personal didactic de patru persoane în învățământul primar și șase profesori în învățământul gimnazial. De asemenea, comuna dispune de două grădinițe.
Locuitorii interesați beneficiază de o bibliotecă din satul Dăbâca.
Cultura

Evenimentul cultural cel mai important este festivalul anual Fii Satului care are o tradiție însemnată și care ridică popularitatea comunei.
În Dăbâca se găsesc 3 biserici ortodoxe, acestea fiind lăcașe de tradiție care datează de mulți ani.
Atât în Dăbâca, cât ți în Luna de Jos există câte un cămin cultural funcțional și practicabil.

Ocrotirea sănătății
 

Serviciile de sănătate sunt asigurate de un medic de familie, care își desfășoară activitatea în cadrul dispensarului comun din comuna Dăbâca. Comuna dispune deasemnea și de o farmacie.

21 November 2017
Istoricul localității

Coordonate istorice. 
Teritoriul comunei Dăbâca a fost inclus în Dacia preromană, iar mai apoi în Dacia Porolissensis în timpul stăpânirii romane. Din anul 276 când armata condusă de împăratul Aurelian s-a retras din Dacia, a urmat o perioadă de instabilitate în care nu s-a putut urmări evoluția organizării teritoriale. Începând din secolul al IX-lea există știri istorice care atestă faptul că românii erau organizați în cnezate, voievodate sau ducate, cum era cel de la Dăbâca, reședința lui voievodului Gelu.

Stăpânirea maghiară care s-a instalat în Transilvania spre mijlocul secolului al X-lea, a impus alte forme de organizare administrativ-politice: comitatul, districtul și scaunul. Primele comitate din Ardeal au fost: Dăbâca (Doboka, 1164), Solnoc (Szolnok, 1166), Cluj, Turda, Alba, Târnava și Hunedoara.
 
În 1164 comitatul Doboka avea în componență un târg și 163 de sate, iar în 1733 izvoarele documentare și cartografice evidențiază un comitatus Dobacensis sau Dobocensis.
 
În 1772 guvernatorul Transilvaniei, feldmareșalul Hadik a realizat o statistică a populației conform căreia comitatul Dăbâca avea 164 de sate, 15241 de familii și 76445 de locuitori.
 
În 1873 comitatul Dăbâca avea un târg, 173 de sate ți două cătune. Comitatele au fost înlocuite în 1850 cu cinci districte militare: Alba, Cluj, Sibiu, Reteag și Orhei care erau împărțite în circumscripții și cercuri. Dăbâca făcea parte din districtul Cluj, circumscripția Cojocna, cercul Răscruci.
 
În 1857 satele comunei făceau parte din cercul Cluj, plasa Răscruci.
 
În 1876 s-a format comitatul Solnoc-Dăbâca în care erau incluse satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de Jos care făceau parte din plasa Gherla, notariatul Dej. Comitatul Solnoc-Dăbâca a fost transformat în județul Solnoc-Dăbâca în 1918, iar în 1925 a purtat numele de județul Someș. Din 1926 satele comunei Dăbâca au fost arondate plasei Borșa din județul Cluj.

În 1938 satele comunei Dăbâca făceau parte din Ținutul Someș, însă doi ani mai târziu ținuturile au fost desființate. Între 1941-1967 satele comunei au făcut parte din raionul Gherla, regiunea Cluj, iar din 1968 teritoriul Țării a fost împărțit în 39 de județe.

21 November 2017
Atracții turistice

Cele mai importante obiective turistice, pe lângă peisagistică, multitudinea datinilor sunt:

Cetatea Dăbâca. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate în 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată în 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu.
Cetatea are formă inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Era așezată pe terasa superioară a văii Lonei și avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.
Prima cetate a fost ridicată în secolul IX. K. Hodor, care a descris în 1837 ruinele ceății, presupunea că a fost ridicată pe locul unei cetăți dacice. Cetatea secolului IX-X era apărată cu șanțuri și cu valuri de pământ. Acum s-a ridicat și un turn patrulater, respectiv un zid de legătură al părții estice și vestice ale primei incinte, zid de 3,2 m grosime. Atât turnul, cât și zidul au fost distruse în timpul invaziei mongole.
Arheologii români și-au concentrat multă vreme eforturile pentru a descoperi elemente care să susțină textul din Gesta Hungarorum cum că cetatea ar fi reprezentat reședința conducătorului local Gelu. Aceste eforturi nu au fost încununate de succes, deși, contrar opiniei arheologului maghiar Bóna, locuirea sitului în secolul al IX-lea a fost confirmată de o serie de obiecte.
A fost distrusă la invazia tătarilor din 1241, fiind apoi reconstruită. Nu a mai reușit însă să își recâștige importanța. Pietrele cetății au fost folosite la construirea castelului Teleki. Actualmente resturile cetății sunt parțial acoperite.
Cetatea Dăbâca este menționată pentru prima dată în anul 1214, iar în 1243 printr-un act de donație, regele Bela al IV-lea al Ungariei donează 3 sate care aparțineau cetății (Fatateleke, Bachunateleke și Chegeteleke) către comișii Theotonicus și Hermann, în semn de mulțumire pentru serviciile lor. Cu această ocazie apare mențiunea terras castri nostri de Doboka.
În 1271 ea este dăruită banului Micud, ca răsplată pentru faptele sale de vitejie, donație confirmată în 1279 de Ladislau al IV-lea.  
 
 Cetatea Dabaca    Cetatea Dabaca
Conacul Rhedy din Dăbâca, județul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj , elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor din România în anul 2004. A fost construit în secolul XVIII și poartă numele fostului proprietar.
 
Castelul Teleki din Luna de Jos Din vechiul castel a mai supraviețuit doar turnul sudic, cu o înălțime de circa 35 m și parțial parcul. Restul castelului a fost demolat din ordinul împăratului Austriei după 1700. Piatra rezultată din demolare a fost folosită la construirea unui zid lung de circa 700 m, gros de un metru și înalt de 4 m, și a unei noi clădiri (castelul Teleki), care in prezent adăpostește spitalul din localitate. După 1980 o porțiune de 500 m de zid a fost demolat și piatra valorificată. Se mai păstrează circa 200 m din zid în jurul Spitalului din localitate. Parcul castelului cuprinde arbori cu vârsta de peste 500 ani (stejari, fagi, castani).
 Castelul Teleki

21 November 2017
Economia

Industria


Prelucrarea lemnului este o ramură a industriei existentă în fază incipientă în comună. Dăbâca dispunde de o unitate de producție cu implicarea unei forțe de muncă de 22 de persoane .


Agricultura


Este bazată pe producțiile la nivel de familii și se desfasoară atât în câmp deschis cât și în grădini legumicole.SuprafaÈ›a de teren arabil este de 2058 ha , cultivându-se în cea mai mare proporÈ›ie cereale.

 

Zootehnia


Se află de asemenea în stadiu incipent neexistând nici un punct de creștere a animalelor constituit ca o structură în acest scop. Animalele sunt crescute în cadru familial. Există totuși un număr însemnat de colectare/prelucrare a laptelui care deservesc atât comuna cât și vecinii acesteia.

 

Comerț


Este susținut de magazine mici, de tip ABC, existând un număr de nouă magazine de desfacere cu amănuntul.


Turismul


Această ramură a economiei este în creștere în momentul de față, practicându-se agroturismul.

21 November 2017