Descriere generală

Dăbâca se află în Podişul Someşan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca.
Comuna are în componenţă satele
   ♦ Dăbâca
   ♦ Pâglişa
   ♦ Luna de Jos.
Se învecinează:
   ♦ la nord cu comuna Panticeu
   ♦ la sud cu Borşa şi Bonţida
   ♦ la vest cu Vultureni
   ♦ iar la est cu comunele Corneşti şi Iclod.
Teritoriul comunei include în proporţie de 90% din suprafaţa comunei Valea Lonei şi, pe o porţiune mai mică, Valea Someşului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) şi Dealul Cocoşed (492 m).
 
Localităţile componente ale comunei sunt:

Dăbâca - Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură). Odată cu secolul XIII Dăbâca apare menţionată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka/Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854).
Târgul Dăbâca apare menţionat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca şi o localitate formată lângă ea. În 1164 este menţionat comitatul Dăbâca şi comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia ţării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menţionat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există şi primele menţionări ale cetăţii Dăbâca ca şi reşedinţă a comitatului. 


Pâglişa - Satul apare menţionat documentar în 1306, sub numele de Puklusteluky. De-a lungul timpului a mai fost menţionat sub diferite denumiri: Poclustelek (1320), Puklustelek (1348), Poklostheleke (1459), Poklostelke (1461), Poklişe (1733), Piclişe (1850), Puclisea (1854).
Regiunea tufurilor vulcanice zotelifere formate din zoteliţi în procent de 25% până la 50% este o atracţie pentru cei pasionaţi de plimbări în natură. Locuitorii din Pâglişa numesc acest loc Peşteră, deoarece la o oarecare înălţime într-un perete de piatră există o gaură, nu foarte mare, ci doar atât cât să poată pătrunde în ea o vulpe, iar această gaură este vizibilă de la distanţă şi stârneşte curiozitatea. Toamna plimbările sunt mai interesante, deoarece în această perioadă se pot culege fructe de pădure care se găsesc din belşug.
Lacul numit şi Pescărie, aflat între satul Pâglişa şi comuna Dăbâca este aşezat într-un loc unde vara se poate face sport (fotbal, tenis de masă), este un loc potrivit pentru camping şi aici se poate şi pescui.
Clădirile importante din localitate sunt cele ale bisericii (1926), Căminul cultural, magazinul mixt şi magazia fostului CAP. Clădirea şcolii nu mai există, aceasta s-a dărâmat la câţiva ani după revoluţie, de atunci nu s-a mai reparat din lipsă de fonduri, iar copiii de vâstă şcolară fac naveta la şcoala din Dăbâca.

  

Luna de Jos - Odată cu secolul XIV Luna de Jos apare menţionată în documentele timpului - Lona (1315), Loona (1340), Lonay (1348), Lonya (1536), Kendi-Lona (1733), Kendilona (1750), Kendi (1760), Kendi-Lona (1854), Lona (1967)
Cercetările arheologice arată că zona satului Luna de Jos a fost locuită din cele mai vechi timpuri. În zona Doman au fost descoperite urmele unei aşezări preistorice; există o altă locaţie în care s-a descoperit ceramică de tip Hallstatt. În sec. XIX este descoperită o monedă din timpul împăratului Valentinianus III (425-455). Arheologii menţionează existenţa şi a unor tumuli de inhumaţie probabil de origine migratoare. Satul actual a fost înfiinţat de către coloniştii saşi, după marea invazie mongolă, cu denumirea "Lone", denumire ce înseamnă în germană cadou, dar, cu trimitere la terenul deosebit de fertil şi la anumite scutiri de taxe pe care comunitatea le-a primit în momentul sosirii din zona Salzburg. Sarcina principală a acestei comunităţi era întreţinerea unui punct de semnalizare pe dealul "În vie" în caz de atac al tătarilor. În Evul Mediu, după bătălia de la Mohács, prin refugierea din zona Debreţin a unei mari comunităţi de maghiari, satul devine sat maghiar, în posesia succesivă a familiilor nobiliare maghiare Thoroczkay, Kendi şi Teleki. În denumirile unor locaţii din zona satului Luna de Jos apar influenţe certe germane: zona "Poderei" este o modificare a germanului "Polder", zona "Doman" este o modificare a germanului "dumm", cu referire la un teren agricol argilos, nepotrivit pentru agricultură. În anul 1596 principele Sigismund Batory îi dăruieşte lui Mihai Viteazul moşia Lona.